Primul partener din viata unei femei este tatăl genetic al copiilor săi.
Telegonia este o teorie, demonstrată cu ajutorul geneticii, care
susţine că
primul partener sexual din viaţa unei femei este tatăl
genetic al copiilor sai. De aici reiese ideea că, indiferent de bărbatul
cu care o femeie face copii, tatăl biologic de drept este primul
partener din viaţa acesteia, ba, mai mult fiecare, partener sexual
contribuie la dezvoltarea structurii ADN-ului ai copiilor săi. Lăsând la
o parte dramele în care femeile sunt părăsite de soţi pentru că
odraslele nu seamănă cu ei, chiar dacă ele nu au întreţinut relaţii
sexuale cu niciun alt bărbat, telegonia are dovezi certe, expuse de
biologul şi filosoful francez Felix Le Dantec. Exemplul cel mai
concludent este atunci când s-a încercat
împerecherea unei iepe pursânge cu un mascul de zebra. Bineînţeles că
nu a rezultat nimic, pentru că genomurile celor două specii sunt
incompatibile, dar, mai târziu, când aceeaşi iapă a fost împerecheată cu
un cal, spre surprinderea tuturor, mânjii au ieşit vărgaţi! Această
întâmplare a fost punctul de pornire al teoriei telegoniei.
Cromozomii
au capacitatea de a memora informaţie nu doar pe cale materială, ci şi
pe cale ondulatorie, prin undele emise de molecule şi de atomi.
Cercetările au arătat că într-o iapă în care au ajuns spermatozoizii
unei zebre, au rămas o vreme acolo, apoi s-au ventilat. Rămaşi sub
formă de corpusculi ondulatorii, de unde, de informaţii care rămân în
memoria celulelor, aceştia ies la iveală mai târziu. În mod identic stau
lucrurile şi în genetică umană. Un alt caz aparent straniu a fost
explicat de geneticienii care au asistat la venirea pe lume a unui
copil negru rezultat dintr-un cuplu de albi. Pentru că primul iubit al
mamei fusese de culoare, informaţia genetică rămasă intactă a influenţat
structura genetică al copilului, chiar dacă acesta a fost conceput cu
un alb. Telegonia este o realitate, chiar dacă ne place sau nu, iar
corpul uman se supune unor legi stricte din punct de vedere genetic.
Biologii moderni găsesc o posibilă explicaţie a fenomenului telegoniei
prin “allele”, o secvenţă reprezentată de poziţia ocupată de un număr
din codul ADN în cromozom. Aceste secvenţe de ADN alcătuiesc codul unei
gene, iar un set de “allele” dau genotipul individual.
Mai explicit şi
mai pe scurt, primul bărbat din viaţa unei femei poate avea nişte
secvenţe dominante care să se “lipească” de secvenţe din cromozomii
femeii, producând un efect mai târziu. “Al lele”, cum se pronunţă
conform dicţionarului Encarta, posibil de origine protolatina, seamănă
al
naibii de mult cu vorba românească străveche “al lelei”, când este
vorba despre un copil cu tata incert. În concluzie, telegonia caută să
demonstreze că păstrarea virginităţii până la căsătorie, nu e doar un
principiu moral, ci şi genetic. Informaţiile genetice dezordonate,
introduse în viitoarea mamă odată cu sperma străină, mai devreme sau mai
târziu determină degrafarea zestrei genetice a fătului, care se naşte
cu o mulţime de afecțiuni. Aceasta este cauza pentru care in ziua de astăzi copiii nu mai sunt la fel de sănătosi ca în trecut.
Femeile întrețin foarte multe relații sexuale cu parteneri diferiți până să nască copii, iar informațiile genetice pozitive, dar si negative, rămân în interiorul mamei, influențând dezvoltarea fătului si, implicit, al copilului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu